𝐓𝐞𝐨𝐫𝐢𝐚 𝐦𝐢𝐧𝐭𝐢𝐢, propusa de Premack si Woodruff are la baza conceptul ca oamenii au abilitatea de a intelege ce simt/gandesc ceilalti, fapt care determina posibilitatea de a anticipa ce va face celalalt. Unii oameni pot aplica teoria mintii intr-o proportie mai mare, pe cand oamenii cu disfunctii cognitive sau intarzieri in dezvoltare pot intampina dificultati in a o aplica.
In cazul celor cu TSA, teoria mintii poate fi o provocare in masura in care comunicarea opoptima poate fi afectata in mod negativ de simptomele afectiunii. Problemele de comunicare cu ceilalti atrag dupa sine lacune in intelegerea interlocutorului, astfel ca este mai dificil sau chiar imposibil sa poata anticipa urmatoarea miscare a celuilalt. Practic, persoanelor autiste le lipseste sau au putina imaginatie sociala.
Exista o perceptie generala ca persoanele cu dizabilitati sau afectiuni nu sunt fiinte sexuale. Faptul ca cineva depinde de ingrijirea parintelui sau apartinatorului spulbera cumva convingerea ca acea persoana poate sa-si exploreze latura sexuala, pentru ca este perceput drept inocent, infantil, este vazut drept echivalentul unui copil.
Din acest motiv, modul in care un adolescent autist isi exploreaza sexualitatea, depinde total de atitudinea pe care parintii o au asupra acestei componente a vietii sale.
Haideti sa exploram mai in detaliu acest subiect si sa incepem cu senzatia asemanatoare doliului pe care o experimenteaza parintii in momentul aflarii diagnosticului. Nu doar copilul autist este privat de o parte din lucrurile pe care viata le are de oferit, ci si parintele.
Literatura de specialitate ne arata ca intr-o mare masura diagnosticul de autism este perceput drept la fel de grav ca un diagnostic de HIV sau cancer. Cunoscand faptul ca sansele sa duca o viata normala in sensul acceptat de societate scad, parintele tinde sa simta durerea de a nu avea nepoti sau o viata de familie tipica, in viitor cand copilul va creste, va avea relatii romantice si isi va gasi un partener alaturi de care sa-si creeze o familie.
Sentimentul cel mai des perceput de catre parinte este acela ca cineva i-a furat ceva in avans. Si lui, si copilului. Drept urmare, tendinta generala a parintelui copilului autist este sa evite complet procesarea componentei sexuale a vietii viitorului adult.
Din motive inca nestiute, se pare ca TSA afecteaza in proportie mai mare baietii, la nivel mondial 3 din 4 copii autisti fiind baieti. In acelasi ton, studiile ne arata ca rata extrem de mare de divort/separare in cazul parintilor cu copii autisti se reduce la faptul ca mama va ramane in majoritatea cazurilor responsabila de cresterea copilului – ceea ce inseamna ca avem o comunitate uriasa de mame singure care cresc băieți autisti.
Ce presupune asta si cum afecteaza aceasta dinamica sexualitatea adolescentului autist pe cale sa devina un barbat autist?
Importanta tatalui – este bine cunoscut faptul ca barbatii si femeile au comportamente sociale diferite. In principiu, parentingul adoptat de tati se bazeaza pe activitati si experiente impreuna cu copilul, pe cand parentingul mamelor se caracterizeaza prin grija, prin protectie, prin atasament.
Chiar daca parintii sunt divortati sau separati, este important sa ajunga la o intelegere pentru binele copilului, astfel incat el sa creasca avand in viata lui atat modele de acelasi sex, cat si de sex opus.
Exista un numar mare de activitati si comportamente despre care nu se vorbeste suficient si care afecteaza intr-o maniera uriasa calitatea vietii adolescentul/viitorul adult, precum invatarea comportamentelor legate de mersul la toaleta si ingrijire personala, dormitul in pat cu parintele, tot ceea ce presupune erectia, menstruatia, fenomenul de vise umede, satisfacerea nevoilor sexuale etc.
Pentru a dezvolta o sexualitate sanatoasa si pentru a evita expunerea la pericole, precum si devenirea unui pericol pentru altii, este imperativ ca parintele, in mod dezirabil parintii, sa acorde o atentie sporita viitorului adult, tinand cont de nivelul de intelegere pe care il are si adaptand informatiile astfel incat sa-l ajute sa gestioneze tranzitia de la viata de copil la viata de adult intr-o maniera eficienta si sanatoasa.
Tinand cont de teoria mintii, parintele este responsabil sa explice si sa aplice metode de invatare a comportamentelor sanatoase pe tot parcursul dezvoltarii copilului, astfel incat sa limiteze riscul aparitiei problemelor date de lipsa constientizarii pericolelor sexuale.
Copilul nu va dezvolta comportamente sexuale sanogene in mod instinctiv si nu se va feri de pericole si agresiuni sexuale in mod instinctiv – pentru ca sansele sa interpreteze normele sociale de unul singur sunt scazute sau chiar inexistente. Este datoria ta de parinte sa il faci sa diferentieze binele de rau si sa intuiasca/recunoasca pericolele.