Ce este CBT?
Terapia cognitiv-comportamentala(CBT) poate fi o optiune de tratament pentru copiii cu TSA care au si alte afectiuni din sfera sanatatii mintale, cum ar fi anxietatea, depresia sau ADHD. Cu ajutorul CBT ii invatam pe copii sa-si modifice convingerile sau comportamentele pentru a evita emotiile negative.
Diagnosticarea tulburarilor de anxietate in randul copiilor cu TSA poate fi complicata de tulburarile de comunicare ale copiilor si deficitele de recunoastere a emotiilor (Leyfer et al., 2006). Mai mult, anumite simptome ale tulburarilor de anxietate pot parea similare cu simptomele TSA (de exemplu, compulsii vs. comportamente repetitive) (Muris et al., 1998).
Cercetatorii au sugerat ca diagnosticarea corecta a anxietatii în TSA ar trebui sa includa dovezi ale comportamentelor care nu apartin domeniilor de baza ale TSA care sunt in concordanta cu caracteristicile fiziologice, comportamentale sau afective ale tulburarilor de anxietate (de exemplu, excitarea sistemului nervos simpatic, frici) si ar trebui sa distinga tulburarile de functionare din cauza simptomelor de anxietate de cele datorate simptomelor de TSA (de exemplu, o lipsa de participare la clasa din cauza timiditatii, mai degraba decât din cauza deficitelor de comunicare sau a angajarii în stereotipii) (Leyfer et al., 2006; Matson). & Nebel-Schwalm, 2007; Reaven & Hepburn, 2003).
CBT si furia la copii si adolescenti
Problemele legate de furie, cum ar fi comportamentul de opozitie, ostilitatea si agresivitatea, sunt unele dintre principalele motive pentru care copiii si adolescentii sunt indrumati spre consiliere sau psihoterapie (Abikoff & Klein, 1992; Armbruster, Sukhodolsky, & Michalsen, 2001).
In timp ce problemele legate de furie constituie trasatura centrala a tulburarilor comportamentale perturbatoare si sunt frecvent asociate cu tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atentie (American Psychiatric Association, 1994), ele sunt adesea prezente si in alte tulburari.
O scurta inspectie a tulburarilor (DSM-IV) aplicabile tinerilor releva mai multe criterii de diagnosticare, caracteristici asociate si descriptori care sunt relevanti pentru furie. Iritabilitatea este o caracteristica proeminenta a tuturor tulburarilor majore de dispozitie, inclusiv tulburarilor bipolare si tulburarilor depresive. In tulburarile de adaptare care implica
tulburari de emotii sau de conduita, intalnim adesea incalcari ale drepturilor celorlalti, comportament agresiv si furie persistenta.
Agresivitatea, controlul slab al impulsurilor, furia si ostilitatea intense sunt, de asemenea, caracteristicile unei game largi de tulburari care implica abuzul sau apelarea la alcool sau alte droguri. Tulburarea exploziva intermitenta este
definita in primul rand prin episoade de pierdere a controlului si adoptarea comportamentului
agresiv.
Mai multe modele social-cognitive au procese cognitive detaliate care pot fi legate de furie si agresivitate. Aceste modele provin din formularile originale de invatare sociala descrise de Bandura (1973), precum si din modele de rezolvare a problemelor (d’Zurilla & Goldfried, 1971) si atribuirea cauzala (Kelley, 1972). Modelul de procesare a informatiilor sociale
dezvoltat de Dodge (1980) a postulat un model al proceselor cognitive impartit in cinci etape:
1) codificarea indiciilor sociale
2) interpretarea indiciilor
3) cautarea raspunsurilor
4)decizia de raspuns
5) punerea in aplicare a comportamentului
Perturbarea oricaruia dintre aceste procese poate duce la furie si la un comportament agresiv.
Kendall (1991) a facut o distinctie intre deficientele cognitive si distorsiunile cognitive:
Deficientele se refera la absenta gandirii, cum ar fi lipsa rationalizarii consecintelor comportamentul cuiva si distorsiunile, care se refera la procesarea defectuoasa a informatiilor sociale. Deficientele cognitive necesita interventii care imbogatesc repertoriul de abilitati cognitive si comportamentale, in timp ce distorsiunile cognitive necesita modificarea modelelor cognitive si comportamentale deja existente. Indiferent de maniera prin care apare comportamentul dezorganizat (violent/dezadaptativ), indreptarea spre CBT si gasirea unui terapeut alaturi de care persoana in cauza sa rezoneze si sa colaboreze eficient, reprezinta primul pas spre managementul simptomelor dar si spre tratarea cauzei acestora.
Bibliografie orientativa
Abikoff, H., & Klein, R. G. (1992). Attention-deficit hyperactivity and conduct disorder: Comorbidity and implications for treatment. Journal of Consulting and Clinical Psychology, 60, 881 – 892
American Psychiatric Association (1994). Diagnostic and statistical manual of mental disorders (4th ed.). Washington, DC: American Psychiatric Association. Bandura, A. (1973). Aggression: A social learning analysis. Englewood Cliffs, NJ: Prentice-Hall.
Beck, R., & Fernandez, E. (1998). Cognitive-behavioral therapy in the treatment of anger: A meta-analysis. Cognitive Therapy and Research, 22, 63 – 74
Dodge, K. A. (1980). Social cognition and children’s aggressive behavior. Child Development, 51, 162 – 170.
Dodge, K. A., & Crick, N. R. (1990). Social information-processing bases of aggressive behavior in children.
Personality and Social Psychology Bulletin, 16, 8 – 22 d’Zurilla, T. J., & Goldfried, M. R. (1971). Problem solving and behavior modification. Journal of Abnormal Psychology, 78, 107 – 126
Kendall, P. C. (1991). Guiding principles for treating children and adolescents. In P. C.
Kendall (Ed.), Child and adolescent therapy: Cognitive-behavioral procedures ( pp. 3 – 24).
New York: Guilford Press. Kendall, P. C. (1993). Cognitive-behavioral therapies with youth: Guiding theory, current status, and emerging developments. Journal of Consulting and Clinical Psychology, 61, 235 – 247.